Istorie

Lăcaşuri de cult

Dintre lăcaşurile de cult, cel mai important este Schitul Lepşa, întemeiat în anul 1764. Pe lângă rolul ecumenic, a existat în incinta acestuia şi o şcoală la care predau călugări greci şi ruşi. Schitul devine mănăstire în anul 1992, odată cu reluarea vieţii monahale, întreruptă din 1959 de autorităţile regimului comunist. De hramul mănăstirii Lepşa, “Naşterea Maicii Domnului” – 8 septembrie, turismul monahal cunoaşte cele mai mari cote.

Pe lângă biserica mănăstirii Lepşa, în satul Coza, mai există un lăcaş de cult monument istoric – biserica veche din sat. În Greşu, din 1992 este biserica cu hramul “Sf. Împăraţi Constantin şi Elena”, iar în Lepşa (din 1995) biserica cu hramul “Sf. Ierarh Nicolae”.

Obiective istorice

Obiectivele cultural-istorice din teritoriul parcului Manastirea Lepsa sau din imediata vecinătate Maunsoleul Soveja, Casa memoriala din Vrancioia, constituie un element suplimentar de atracţie pentru turisti. Atelierele de sculptura si prelucrare traditionala a lemnului din satele Negrilesti si Barsesti, sau de artizanat (masti populare) din Lepsa, casele traditionale din lemn, cat si diferite sarbatorile specifice ( ex. Boteitul oilor de la Negrilesti), compun latura culturala a parcului.